miercuri, ianuarie 14, 2009

Ziua mea..ziua lui Eminescu...




In fiecare an pe 15 ianuarie ma gandesc ca este ziua mea...imi si urez cu ocazia asta "La multi ani"..poate ca este cea mai sincera urare pe care o primesc.. In fine, nu asta conteaza acum..Am hotarat sa vorbesc putin despre ziua mea, dar si despre ziua lui Eminescu....Mi-ar placea sa fi avut ocazia de a-l cunoaste...Pentru ca intotdeauna a existat o corelatie intre ziua lui de nastere si ziua mea... Inca de cand eram in burtica mamei mele primisem deja o posibila porecla "Emineasca"..Ca orice femeie gravida isi calculase foarte bine ziua in care trebuie sa nasca...Cum de obicei calculele nu sunt exacte..mama mea era in dilema..Daca ma nasteam pe 14 ianuarie ar fi coincis cu data de nastere a bunicului meu ( o persoana importanta pentru mama mea, pe care din pacate eu nu am reusit s-o cunoasca vreodata), iar daca ma nasteam pe 15, asa cum am si facut-o, imi era destinat sa mi se spuna "Emineasca"... Asta pentru ca mama, profesoara de romana fiind, il admira foarte mult pe Eminescu, sau , mai bine zis, a admirat ceea ce a lasat Eminescu in urma lui...Ce este drept, pana la varsta de 5 ani nu prea am reusit sa inteleg care este legatura dintre mine si Eminescu sau cine este acel Eminescu de care mama imi povestea...Pe la 5 ani jumatate ducandu-ma la mama mea foarte bucuroasa pentru ca am invatat sa citesc aproape fara niciun ajutor, desi trebuie sa recunosc ca mai trageam cu ochiul in abecedarul surorii mele care este cu doi ani mai mare, a inceput sa mi se dezlege misterul...Reusind sa-i citesc cateva cuvinte dintr-un ziar, am simtit bucuria mamei mele spunandu-mi si spundu-le altora "Emineasca lu' mami"..Ce-i drept am ramas uimita pentru ca nu intelegeam eu prea bine nici atunci cine e de fapt acel Eminescu..Am aflat putin mai tazriu, mai exact cand singura la doar 6 ani am reusit sa citesc primele cinci strofe din Luceafarul... La putin timp dupa ce am implinit 6 ani am mers si la scoala..in clasa I..acolo unde nu intelegeam de ce eu sunt singura care nu a implinit 7 ani...Singurul argument pe care il primeam era ca sunt "Inteligenta ca Eminescu, Emineasca lu' mami"...Crescand si avand contact cu minunatele lucruri oferite de Eminescu, un poet, prozator si chiar jurnalist de aur realizez ca UN ALT EMINESCU NU SE VA NASTE...cu siguranta insa nu exista nici cea mai mica posibilitatea ca o alta Daliana sa se nasca...Suntem unici, buni sau rai!


[poezia lui]
Poet

Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;
Şi când vezi vreo femeieSă te-nchini pân'la pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;
Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.

Mihai Eminescu

[poezia mea]

Clipe

Comoara cand o avem
S-o pretuim mereu
Caci maine nu va fi
Ceea ce-a fost mereu...

Au fost acolo toate
Si toate-s inca vii
Cu toate astea maine
Nici ele nu vor fi...

Sunt clipe minunate
Stau vesnic langa noi,
Chiar daca langa ele
Noi suntem reci si rai...

Daliana Ilie

4 comentarii:

Unknown spunea...

LA MULTI ANI!!:*:)

Bianca Matei spunea...

Cu mici intarzieri iti urez: La multi ani, plini de fericire, Daliana!

Anonim spunea...

15 ianuarie e si aniversarea zilei mele de nastere... La multi ani celor ramasi in viata!

Tania spunea...

Felicitari, Daliana!